Doamnelor si domnilor: Paramongols!

Pentru a urmari clipul pe Vimeo, click aici!

Pentru a le da Paramongolilor o mana de ajutor, click aici!

Pe 27 Iulie, la libraria Carturesti Verona din Bucuresti, scriitorul Pascal Bruckner a fost prezent pentru lansarea traducerii in limba romana a volumului Le Paradoxe Amoureux (Paradoxul Iubirii), aparute la editura Trei.

Dupa ce s-a dovedit neincapatoare ceainaria pentru numarul mare de oameni veniti sa-l cunoasca in carne si oase pe Pascal Bruckner, evenimentul a fost mutat sus la mansarda. Desi era foarte cald, fara a se arata deranjat de acest fapt, Pascal a declarat ca e incantat sa participe la o sauna impreuna cu citititorii si cititoarele sale.

Lansarea a constat in prezentarea cartii Paradoxul Iubirii, in raspunsuri la cateva intrebari venite din public – bineinteles ca nu putea lipsi o referire la tiganii expulzati din Paris – si o sesiune de autografe, pe care am sacrificat-o la montaj pentru a lasa cat mai mult din discursul autorului.

Filmul pe Vimeo.

Timp de 3 zile pe an, Street Delivery inchide strada Arthur Verona pentru masini si o deschide pentru oameni. In 2011 a avut loc probabil cea mai consistenta editie de pana acum a proiectului. Va puteti face o idee aruncand o privire peste programul unei zile - duminica, cand am si filmat.

Din 2007, Street Delivery este organizat in Bucuresti de Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania; Carturesti a organizat in 2011 prima editie Street Delivery din Timisoara, pe strada Florimund Mercy.

Filmul pe Vimeo.

George Moise ar trebui pus pe un scaun, intr-un birou, si tinut acolo – pus la treaba. Motivul pentru care spunem ca merita un asemenea tratament este simplu: George nu suporta asta, si atunci se da peste cap sa scape, fuge si se angajeaza ca fotograf de croaziera pe vase de tip Titanic, face poze la turisti, vede lume si mare cata nu vom vedea noi intr-o viata de om; mai mult decat atat, se indragosteste de o japoneza si se casatoreste cu ea, mutandu-se in Japonia. Inca mai mult, scrie o carte – Iertati-ma ca nu sunt japonez! – plina de observatii proaspete si romanesti despre viata in Japan. Si plina de culoare locala.

George a fost de curand in Romania pentru a-si lansa cartea. Am stat de vorba intr-o dimineata (inca) racoroasa, cu miros de flori de tei. Ne-a povestit cum isi dorea in copilarie sa se faca popa, apoi ceva fizician, scenarist de film si copywriter. Ba si carciumar in Colentina, cartierul sau bucurestean de bastina.

Cand s-a saturat de toate astea, si-a luat lumea in cap. S-a angajat fotograf de vas de croaziera si, puterea dragostei, a ajuns in Japonia, unde s-a si stabilit si s-a apucat de invatat japoneza temeinic, pentru a se integra in noua sa familie. A “prins” acolo cutremurul si a vazut cum se poate mobiliza un popor pentru a face fata nenorocirii. Japonezii i-au dat o lectie de viata cu aceasta ocazie. Asta l-a motivat in plus sa scrie si sa prinda intr-o carte toata experienta japoneza de pana acum.

Arigato, Giogi-san!

Aristocratii sunt 5. In ordinea aparitiei: Radu si Sorin (infasurat in fular arabesc), Andi, Cristi si Raul. Pentru a-i prezenta prin chiar cuvintele lui Radu dintr-un numar al sau: dorm toata ziua si beau toata noaptea, cand se mai ocupa si cu a-i face pe alti oameni sa rada.

Cand nu sunt in vacanta, ii puteti vedea in Club Prometheus – detaliile le gasiti la ei pe site. Atentie: limbaj explicit! (adica oamenii cam injura, vorbesc despre parti intime – dar naturale). Pentru ca acesta este un subiect sensibil – folosirea limbajului vulgar in show-urile de stand-up – chiar va invitam sa va dati cu parerea. Este justificata sau nu? Are nevoie de justificare?

Chris Simion a vorbit prima, pentru ca se grabea sa ajunga la Oscar si tanti roz, spectacol pe care l-a montat la Bulandra. Am ramas din discursul (mai degraba dialogul) ei cu cei prezenti cu o o fraza ce tradeaza profesionistul, in orice domeniu ar activa: Nu pot sa fac teatru si sa scriu in acelasi timp; cand fac teatru, fac teatru, iar cand scriu, scriu. O fraza care l-a pus pe ganduri pe Vlad Dulea.

Vlad Dulea mi-a dat emotii inainte de eveniment. L-am sunat sa-i aduc aminte de ora si loc, l-am intrebat: esti pregatit? Si mi-a raspuns: nu, nu m-am pregatit deloc. Ceea ce m-a facut sa ma simt mult mai bine. Numai ca Vlad si-a pregatit de fapt gandurile si inima pentru Get Your Inspiration si a fost in forma maxima, ba chiar si-a mai dezvaluit din secrete, in plus fata de ce stiam deja din filmul cu el pentru B-Cafe: este un foarte bun fotograf de arhitectura si de interior, este un sofer foarte precaut, iar cei din Dream Team pot sa confirme, planuieste sa devina tatic si inca altele pe care le puteti vedea in inregistrare.

A urmat transmisia live cu domnul Mihai Malaimare, care tocmai terminase repetitia la teatru. Moment emotionant, la aniversarea a 21 de ani de activitate a teatrului Masca. Am plimbat telefonul de la unul la altul si i-am adresat intrebari, l-am felicitat, i-am urat inca multi de-acum inainte. Cred ca am simtit de ambele parti ca tot ceea ce facem spre bine si frumos are un sens si parca nu se poate sa ramana nerasplatit. Le multumesc din toata inima Ancai Florea – sufletul online @mascateatru si lui Stefan Livadaru pentru ca au facut posibila aceasta frumoasa intalnire.

Dupa domnul Mihai Malaimare nu ar mai fi avut curaj nimeni sa vorbeasca. Tocmai de aceea l-am lasat la sfarsit pe Marius Matache (mai celebru sub numele de scena online @make2000), care s-a achitat cu brio de sarcina de a incheia seara intr-o nota optimista si plina de ironia-i caracteristica. Pentru a folosi propriile sale cuvinte: “Eu si piesele triste trebuie sa le cant altfel. Nu pot sa ma urc pe scena si sa incep sa plang. Daca am de cantat un cantec trist, si pe acela il cant cumva ironic”. Marius Matache ne-a aratat in premiera si coperta albumului pe care de multa vreme il pregateste si care este, se pare, in sfarsit gata de a aparea pe piata: Hoinar prin piata Matache.

In final am vazut tot in premiera pe B-Cafe clipul Goana dupa inspiratie, realizat cu prilejul relansarii site-ului si am discutat despre ce ii inspira pe bucuresteni si cat de timizi sunt ei in fata camerei de filmat.

Gasiti aici cateva fotografii, prin amabilitatea lui Alex Farca de la Lumea Mare.

Pentru mine a fost chiar o seara plina de inspiratie. Le multumesc tuturor celor care au facut-o posibila; cei de mai sus, plus Vicentiu, Toe si Stefania – care au facut in ultimul moment un drum in pas alergator dupa un cablu pentru microfon de care n-a mai fost nevoie. Nu in ultimul rand, multumesc Carturesti pentru gazduire.

Va astept la editiile urmatoare!

Pe website-ul actorului, regizorului si omului de teatru Mihai Malaimare oricine poate afla rapid de unde vine (de la Botosani – “si asta spune totul”), cand s-a mutat in Bucuresti (1969), cand si cu cine a terminat Institutul de Teatru (1973, in clasa doamnei Olga Delia Mateescu), cum a ramas in Bucuresti la National dupa Absolvire – langa Beligan, Calboreanu, Giugaru, Piersic, Damian Crasmaru, Petrut, Cozorici, Rautchi, Hudac, Irina Rachiteanu, Marcela Rusu, Coca Andronescu, Draga Olteanu, Ileana Stana Ionescu si altii.

A plecat de la National in ’90 si a fondat Masca, teatru de gest, pantomima si expresie corporala. Teatrul a crescut frumos si egal din anii ’90 si pana astazi. La fel de frumos si de natural se prezinta in fata spectatorilor si isi comunica evenimentele folosind mijloacele social media – ii puteti urmari pe blog, pe Twitter sau pe Facebook.

Din toate aceste locuri se pot afla multe despre Mihai Malaimare si despre Masca. Oricum, nu se poate afla ceea ce vezi doar intr-o intalnire directa, fata in fata, cu omul si cu teatrul.

Pe 24 Mai 2011, la ora 19.00, in Ceainaria Carturesti din Arthur Verona nr. 13-15, B-Cafe organizeaza cu sprijinul Librariei Carturesti primul eveniment Get Your Inspiration. De ce Get Your Inspiration? Pentru ca asta speram sa se intample: sa cunoasteti oameni care va inspira, care va dau incredere si speranta – ba chiar confirmarea ideii ca putem trai frumos si plini de optimism intr-o lume dezintegrata si plina de dezamagiri.

Vor sparge gheata vorbind despre proiectele la care lucreaza cu pasiune si despre sursele lor de inspiratie: Vlad Dulea, Chris Simion, Mihai Malaimare (in transmisiune live de la Teatrul Masca) si Marius Matache (Make).

Va asteptam!

Nu stiu cum a fost pentru ceilalti, dar pentru mine Noaptea (Europeana a) Muzeelor a fost de fapt Noaptea Concertelor. Am inceput turul de forta la MNAR pentru a il termina tot acolo. Am vazut un pic din concertul celor de la Trei Parale care ne introduc in atmosfera mahalalelor bucurestene de la inceput de secol.

M-am grabit sa ajung apoi la Sambata Sonora care fortata de imprejurari si-a mutat resedinta in Berlin Club. O decizie excelenta pentru ca este un loc remarcabil si ca infatisare si mai ales datorita acusticii foarte bune. Invitat a fost trompetistul german Axel Dörne, stabilit dealtfel in Berlin. Am vazut prima parte a concertului, in care – asemenea unui magician – a scos toate sunetele imaginabile din trompeta sa.

Dupa, la Muzeul National de Istorie am vazut o parte a concertului fetelor de la No’Mads care ne-au incantat cu acordurile lor de muzica mediavala. Am primit bonus un fireshow potrivit atmosferei.

Credeam ca seara de vazut/filmat s-a terminat si am trecut prin Control unde un prieten isi serba ziua de nastere. Dupa un moment de relaxare am descoperit ca si acolo era un concert. Am prins ultima jumatate de ora a concertului celor de la Jeniferever, o trupa cel putin interesanta.

Cardul s-a umplut glorios la finalul piesei Hearths cu vocalul Kristofer Jönson care a facut un solo in mijlocul publicului. Din pacate asta nu mi-a mai permis sa mai filmez si un pic din concertul celor de la Norzeatic&Khidja de la MNAR care a fost excelent si foarte potrivit pentru chillout.

Am vazut si simtit un oras care traieste si se bucura si mi-as dori sa fie asa in fiecare weekend petrecut in Bucuresti.

Vicentiu Garbacea