Am discutat cu Philip, in aceasta a II-a parte a interviului, despre rolul scriitorului in societatea contemporana si despre vederile sale politice. Philip a admis ca are vederi politice, dar nu le promoveaza prin scrisul sau. Ceea ce promoveaza este o anumita intelegere a limbajului folosit de politicieni pentru a manipula, iar ceea ce poate face ca scriitor este sa arate – prin folosirea propriului sau limbaj, in scrierile sale – cum se insinueaza o anumita perspectiva despre lume prin folosirea repetata a anumitor cuvinte (cum ar fi “razboi impotriva terorii” sau alte clisee propagandistice din perioada Bush).

Am primit si o explicatie a parodiei sale dupa Alchimistul lui Coelho, in care eroul principal poarta numele Pablo Conejo si trece prin tot felul de situatii absurde, care ar trebui sa-i dezvaluie cine stie ce sens ascuns si inalt al existentei. Philip spune ca nu este vorba aici de vreo campanie impotriva lui Coelho, ci de un exercitiu prin care arata cat de facila si lipsita de valoare este folosirea unui limbaj pretins spiritual si incarcat de metafore goale.

Vezi filmul pe Vimeo!

Philip O Ceallaigh este un scriitor irlandez care traieste de peste 10 ani in Bucuresti. A invatat limba romana si, desi are momentele lui de frustrare, in care il deprima orasul, pare sa fi invatat si Bucurestiul.

Philip a publicat doua volume de proza scurta – Notes from a Turkish Whorehuse si The Pleasant Light of Day, ambele aparute si in limba romana. A scris un scenariu de film pentru un regizor roman, scrie articole, eseuri, face traduceri – face sau a facut cam orice are legatura cu scrisul. Urmeaza sa publice un roman.

Am filmat prima parte a interviului in limba romana, dar am schimbat cand Philip a facut o remarca despre grija pentru limbaj, in proza sa. Intr-adevar, luand ca exemplu fie si o singura povestire (din The Pleasant Light of Day) originalul este intotdeauna mai plin si mai parfumat decat traducerea. Asa ca partea a II-a a interviului va fi in limba engleza.

Filmul pe Vimeo – aici.

Pe 28 Martie 2012 am participat la un eveniment organizat de TVR impreuna cu FFFF (Fundatia Friends for Friends): o editie a Lectiei in afara cutiei, format gandit de TVR pentru intalniri / discutii cu tineri, pe teme de interes pentru acestia.

La această ediție, moderator a fost Adelin Petrisor. S-au proiectat reportajele (le puteți vedea aici și aici) realizate pentru TVR de Adelin Petrisor in Japonia la un an de la triplul dezastru natural (cutremur, tsunami si scurgeri radioactive de la centrala nucleara din Fukushima) si s-a discutat pe marginea situatiei Japoniei si a exemplului pe care aceasta tara l-a dat lumii intregi.

Ce exemplu? Comportare demna, reactie imediata a autoritatilor (cel putin cele centrale, care au refacut infrastructura in timp record), oameni care isi plang mortii fara sa verse lacrimi, din decenta de nu se vaita cand altii au necazuri chiar mai mari ca ale lor.

A fost imbucurator ca la discutii au participat mai ales tineri, unii dintre ei studenti la Japoneza sau chiar bursieri in Japonia. A fost de asemenea de interesant de aflat ca, desi Romania este o tara cu risc seismic ridicat, autoritatile nu considera ca eventualitatea unui cutremur merita sa fie trecuta pe lista situatiilor care constituie o amenintare la siguranta tarii.

Mai ingrijorator inca este faptul ca in Romania nu exista programe de educare a populatiei pentru astfel de eventualitati – pe cand in Japonia numerosi copii au fost salvati efectiv de la moarte datorita programelor foarte bune de educatie din scoli, care i-au pregatit pe copii pentru cum sa reactioneze in eventualitatea unui cutremur.

Vezi filmul pe Vimeo aici!

Pentru a vedea filmul pe Vimeo, click aici!

Enjoy!

Vezi filmul pe Vimeo!

Am avut cu Teo o discutie despre stand up-ul din Romania, despre public, despre situatiile dificile in care poate ajunge tipul de pe scena care isi asuma, pentru o jumatate de ora sau mai mult, sarcina ingrata de a ne face sa radem de banii pe care i-am dat pe bilet.

Vezi filmul pe Vimeo!

Doamnelor si domnilor: Paramongols!

Pentru a urmari clipul pe Vimeo, click aici!

Pentru a le da Paramongolilor o mana de ajutor, click aici!

Pe 27 Iulie, la libraria Carturesti Verona din Bucuresti, scriitorul Pascal Bruckner a fost prezent pentru lansarea traducerii in limba romana a volumului Le Paradoxe Amoureux (Paradoxul Iubirii), aparute la editura Trei.

Dupa ce s-a dovedit neincapatoare ceainaria pentru numarul mare de oameni veniti sa-l cunoasca in carne si oase pe Pascal Bruckner, evenimentul a fost mutat sus la mansarda. Desi era foarte cald, fara a se arata deranjat de acest fapt, Pascal a declarat ca e incantat sa participe la o sauna impreuna cu citititorii si cititoarele sale.

Lansarea a constat in prezentarea cartii Paradoxul Iubirii, in raspunsuri la cateva intrebari venite din public – bineinteles ca nu putea lipsi o referire la tiganii expulzati din Paris – si o sesiune de autografe, pe care am sacrificat-o la montaj pentru a lasa cat mai mult din discursul autorului.

Filmul pe Vimeo.

Timp de 3 zile pe an, Street Delivery inchide strada Arthur Verona pentru masini si o deschide pentru oameni. In 2011 a avut loc probabil cea mai consistenta editie de pana acum a proiectului. Va puteti face o idee aruncand o privire peste programul unei zile - duminica, cand am si filmat.

Din 2007, Street Delivery este organizat in Bucuresti de Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania; Carturesti a organizat in 2011 prima editie Street Delivery din Timisoara, pe strada Florimund Mercy.

Filmul pe Vimeo.

George Moise ar trebui pus pe un scaun, intr-un birou, si tinut acolo – pus la treaba. Motivul pentru care spunem ca merita un asemenea tratament este simplu: George nu suporta asta, si atunci se da peste cap sa scape, fuge si se angajeaza ca fotograf de croaziera pe vase de tip Titanic, face poze la turisti, vede lume si mare cata nu vom vedea noi intr-o viata de om; mai mult decat atat, se indragosteste de o japoneza si se casatoreste cu ea, mutandu-se in Japonia. Inca mai mult, scrie o carte – Iertati-ma ca nu sunt japonez! – plina de observatii proaspete si romanesti despre viata in Japan. Si plina de culoare locala.

George a fost de curand in Romania pentru a-si lansa cartea. Am stat de vorba intr-o dimineata (inca) racoroasa, cu miros de flori de tei. Ne-a povestit cum isi dorea in copilarie sa se faca popa, apoi ceva fizician, scenarist de film si copywriter. Ba si carciumar in Colentina, cartierul sau bucurestean de bastina.

Cand s-a saturat de toate astea, si-a luat lumea in cap. S-a angajat fotograf de vas de croaziera si, puterea dragostei, a ajuns in Japonia, unde s-a si stabilit si s-a apucat de invatat japoneza temeinic, pentru a se integra in noua sa familie. A “prins” acolo cutremurul si a vazut cum se poate mobiliza un popor pentru a face fata nenorocirii. Japonezii i-au dat o lectie de viata cu aceasta ocazie. Asta l-a motivat in plus sa scrie si sa prinda intr-o carte toata experienta japoneza de pana acum.

Arigato, Giogi-san!